În Franța, după un control medical, lui Ion Iliescu i s-a montat un stent. În Austria, Traian Băsescu a fost operat de hernie de disc. Victor Ponta a ajuns în Turcia pentru că are probleme la un genunchi.

Oricât de guralivi ar fi politicienii în efortul de a explica (cel mai adesea ulterior) diverse întâmplări din viața lor, la sfârșit concluzia e aceeași. Nu e ca în Constituție. Nu suntem egali în fața legii, cum nu suntem egali nici în fața bisturiului.

Când vine vorba de o anchetă, politicienii găsesc întotdeauna o comisie pe umerii căreia să plângă, plus că icoana Prea Cuvioasei Imunitatea te apără de procurorul cel rău și te izbăvește de dosar.

Când vine vorba de o intervenție chirugicală… ce să vezi, bisturiul e mai fin în străinătate, cearșaful mai alb, asistentele… well, asistentele (mult prea multe) sunt tot din România.
Și medicii (mult prea mulți) sunt tot din România.

Probabil tot din România sunt și cei câțiva agenți secreți care se tupilează prin boscheții din jurul spitalului în care se operează președintele sau primul ministru.

Și chiar și banii pe care se operează prea cinstitul politician sunt tot din România. Mă refer, desigur, la faptul că în România i-a câștigat prin trudă, nu că ar deconta ceva, preferențial, la CNAS. Știm cu toții că e greu. Sau poate nu, că tot din România e și zicerea că “la tăți ni-i greu, da’ nu la fel”.

Ceea ce nu înțeleg este de ce ți-ai dori să conduci o țară în care nu îți poți rezolva problemele într-un spital. Ca un mare lider național ce te prezinți, chiar nu îți e jenă să apari în fața medicilor dintr-o altă țară?
Sau când vine vorba de propria sănătate dispare rușinea că ai eșuat?

Comments are closed.