La Atena, beția democrației directe a trecut, acum urmează durerile de cap. Nici măcar grecii nu știu foarte bine ce au sărbătorit. Foarte mulți au sărbătorit o victorie a anticului orgoliu național, a mândriei de a fi grec. Poate cei mai tineri au sărbătorit finalul austerității, pentru că, după cinci ani de criză, poți avea cu ușurință senzația că votul tău pune capăt austerității cerute de străini. Poate cei mai în vârstă au sărbătorit un NU venit din istorie, pentru că OXI a fost simbolul rezistenței în fața ocupației germane. Partidul de extremă stânga aflat la guvernare a sărbătorit victoria unei scamatorii politice făcute cu un concept de necontestat pentru europeni: votul cetățenilor.

Construcția europeană este însă rezultatul democrației reprezentative, a negocierilor dintre cei aleși, și rareori un produs al democrației directe, în care poporul aprobă pas cu pas, prin vot, ceea ce trebuie făcut mai departe. Democratici în spirit și faptă, liderii europeni se văd obligați să accepte decizia suverană a unuia dintre popoarele care alcătuiesc marea familie europeană, familie în care ne-am promis că vom fi alături la bine și la greu, dacă respectăm regulile.

Darul grecilor pentru această familie a fost și este o invenție mai veche a lor – democrația – aplicată acum în forma cea mai ușor de înțeles de către toți membri familiei, o formă în care cei mici și cei mari, cei cuminți și cei obraznici, rudele bogate și cele sărace, toți pot vota. Data viitoare, când mătușa mai bogată va încerca să își impună punctul de vedere, s-ar putea ca și un alt nepot nechivernisit să vrea să se exprime la fel de democratic.

În funcție de cum vor gestiona acum “obrăznicia” democratică a rudelor sărace din sud-est, “înțelepții” familiei s-ar putea confrunta în viitor cu tot mai mulți “neascultători”. Pentru că toate certurile pornesc de la bani, vociferările acoperite deocamdată de zgomotul valurilor Mediteranei ar putea deveni tot mai puternice și trecerea timpului ar putea arăta că de fapt nu avem o familie, ci o asociație familială. Când afacerea nu mai merge, se închide. Deja unii jubilează.

Comments are closed.