E o întrebare sinceră. Serios, e o întrebare foarte sinceră, dragă BRD. Ești o bancă expusă politic? Te pasionează politica? În ce partid ești și, mai ales, cu ce partid îți place să lucrezi? Nu, n-am greșit, e foarte corectă întrebarea, că nu trebuie neapărat să fii membru într-un partid ca să îți placă să lucrezi cu el. Și când lucrezi cu partidul, lucrezi cu el la nivel de organizație sau personalizezi abordarea în funcție de importanța membrului?

Am toate aceste întrebări pentru tine, dragă BRD, pentru că pur și simplu am rămas bouche bée (hai că trebuie s-o înțelegi p-asta) când simpatica domnișoară de la ghișeu, care dorea să îmi actualizeze datele personale, m-a întrebat: Sunteți persoană expusă politic?

-Ăăă, mă scuzați, puteți repeta întrebarea?
-Sunteți expus politic, adică faceți politică, sunteți membru de partid? a încercat casiera să-mi explice, zâmbitoare, întrebarea.
-Lăsați că știu ce înseamnă expus politic, dar nu înțeleg relevanța întrebării! (de fapt, nu știam și încă nu știu – e o exprimare total stupidă, care lasă loc inclusiv ficușilor puși de primărie să răspundă afirmativ)
Păi, așa este formularul și trebuie să completez în aplicație, altfel nu mă lasă să trec mai departe, a explicat, împăciuitoare, angajata BRD.
Îmi pare rău, refuz să răspund la o astfel de întrebare.
-Puteți să răspundeți cu “NU”, a mai încercat ea.
Nu, domnișoară, nu răspund cu “NU”, vă rog să scrieți că refuz să răspund la această întrebare.
-Îmi pare rău, să știți, dar sistemul permite răspunsuri doar cu “DA” sau “NU”.
-Nu mă interesează, eu refuz să răspund acestei întrebări, nu este treaba băncii.

Descumpănită, funcționara a lăsat privirea în jos și a continuat să tasteze. Părea că am învins. Gata, se auzea imprimanta, în sfârșit urma să-mi iau banii din nenorocitul de cont curent și să-mi văd de treabă.

Foaia proaspăt ieșită din imprimantă conținea însă o surpriză: un “NU” pe post de răspuns la întrebarea pentru care am refuzat să dau un răspuns.

Nu vă supărați, am spus foarte clar că refuz să răspund la întrebarea cu expunerea politică, de ce apare răspunsul “NU”? Eu nu semnez așa ceva!
-Păi dacă nu bifam un răspuns, nu puteam închide aplicația, îmi spune, dezarmată, casiera BRD.

Bine, spun eu enervat peste poate. Iau pixul, tai de pe formular răspunsul care nu îmi aparținea, semnez în dreptul mâzgălelii, semnez peste tot, îi dau formularul, mai semnez încă o foaie, îmi iau banii și plec. Putain de Société Générale!

Primul impuls a fost să îl sun pe purtătorul de cuvânt al BRD și să îl întreb ce e cu halucinanta întrebare adresată clienților și, eventual, dacă a apărut după scandalul creditelor preferențiale luate de niște politicieni cândva cu influență, acum doar cu dosare penale. Poate e de bine să fii în politică și te încadrezi la condiții mai favorabile de creditare. Sau acum, dragă BRD, sufli și în iaurt? Și dacă aș accepta ideea că banca îți poate împrumuta sau nu bani în funcție de “expunerea politică”, că-s banii ei, tot nu înțeleg rostul întrebării politice atunci când vine vorba de banii mei, din contul meu curent.

În final, n-am mai sunat niciun purtător de cuvânt. Să îl întreb ce?! Să-l întreb “în ce țară trăim?”

 

PS: Și, dragă BRD, să știi că “Singur/a” e cel mult o stare de spirit, în niciun caz o stare civilă, așa cum apare în formularul tău securistic, iar răspunsul respectiv nu îmi aparține, pentru că întrebarea nu mi-a fost adresată. Asta e, dacă nu port verighetă…

Comments are closed.