Când l-a cunoscut pe el, l-a plăcut. Lucrează pe Internet, pentru o firmă din Canada. E băiat bun și respectuos chiar dacă a fost crescut de bunica din partea tatălui, după ce părinții au pierit într-o nenorocire produsă noaptea, pe un drum județean. El s-a îndrăgostit și voia să o ceară de soție. În urmă cu o lună, însă, s-au certat și, de atunci, n-au mai vorbit.

I se spune Geacă pentru că, indiferent de anotimp, poartă o geacă de motor. A crescut la casa de copii, iar la majorat a ajuns în stradă. Merge cu ziua pe la diverse depozite să care marfă. Supraviețuiește și asta e ceea ce contează. N-are nici măcar un casetofon, dar o să își cumpere. Important e că încă se mai poate strecura pe la câte un concert, că nu la toate trebuie să plătești intrare. S-a împrietenit și cu barmanii. E mulțumit, dar uneori ar vrea să știe toți că de fapt are și el un nume. E ok. Nu contează, oamenii sunt prietenoși.

Sunt fericiți. După ani de muncă în care au tras zi și noapte pentru mica lor afacere, au reușit să își îndeplinească un vis. Se simt ca la 20 de ani în croaziera asta. Când erau tineri, nici nu își imaginau că vor ajunge vreodată pe un astfel de vapor, în mijlocul oceanului. E adevărat, le e dor de singurul lor băiat. E băiat mare, nu-i duc grija. E student în primul an, iar ei speră că se duce la cursuri cât sunt plecați. La e-mailuri oricum nu răspunde. O să-i facă o morală de să-i țină minte și îi vor spune că nu i-au luat nimic din excursie. Apoi o să îi dea cadourile. Sau poate mai întâi îi vor da cadourile, că nu rezistă.

E unul din copiii unor oameni necăjiți de la țară, mulțumiți că băiatul lor e la București. Când pleacă la facultate nu mai dă niciun semn cu lunile. Ce bine că n-a rămas în sărăcie, ca frate-su. I-a plăcut cartea. Au auzit prin sat că s-a întâmplat ceva, dar n-au nici pe cine întreba și apoi, sunt oameni credincioși, Dumnezeu are grijă de ăsta mic.

Oare chiar nu avea pe nimeni? Oare chiar nu îi simte nimeni lipsa? Este băiatul unei mame care muncește în Italia sau băiatul unui tată aflat pe un șantier în Germania?

Cred că mai cumplită decât groaza că nu ai aer și sentimentul că vei muri, mai dureroasă decât flacăra care ți se scurge pe ceafă și îți învăluie fața, este clipa în care înțelegi că mori și nimeni nu va ști că ai murit.

Sau poate că e mai bine așa…

Nu știm câți ani are, știm doar că a fost al 31-lea deces în urma incendiului. A murit necunoscut, neidentificat, neplâns, luni, 2 noiembrie 2015, la Spitalul de Arși.

Să știi că eu mă gândesc la tine și mi se pare îngrozitor că nu mai ești, cred că erai un om tare bun.

Nu știu de ce, dar cred că te cheamă Ionuț. Ionuț – băiatul care a murit singur.

Comments are closed.