“Să vină lumea la biserică, nu la club!”

(Daniel Patriarhul, 3.11.15)

 

 

Când a intrat în marea cetate, călare pe un asin, Păstorul nu și-a imaginat că, peste ani, mica lui turmă va deveni o armată de lucrători întru bunăstarea urmașilor Lui.

Nici cei 12 ucenici pe care și i-a ales să-i ducă învățătura mai departe nu s-au gândit că, din unealtă pentru bine, cuvântul lor va deveni parte dintr-o uneltire.

Timpul a trecut, iar învățăceii învățăceilor au devenit la rândul lor păstori pentru alți învățăcei ai căror învățăcei s-au transformat în păstori. Turma a devenit tot mai mare, iar păstorii tot mai mulți și mai bogați.

La un moment dat, și păstorii, și marea turmă s-au împărțit între est și vest. Atunci a început cu adevărat lupta pentru păstrarea turmei. Bogăția prinsese cheag deci cine-i păstorul cel mai puternic?

În secole, turma a devenit tot mai chinuită, dar păstorii tot mai mulțumiți. Păstorii au înțeles însă că dacă turmei nu îi va fi frică, vor fi nevoiți să renunțe la palate și să se ascundă în bordeie precum cel în care s-a născut Întâiul Păstor.

Astfel, păstorii s-au transformat în stăpâni. Cu cât turma a fost mai săracă și mai neșcolită, cu atât păstorii stăpâni au devenit mai puternici. Tradițiile și-au însușit teama de păstor și Evul cel întunecat a rânduit că dacă nu ești cu păstorul stăpân ești împotriva lui. Și asta a devenit legea pământului.

 

 

Cum e la noi legea pământului într-o vreme în care slova e pusă pe hârtie de o mașinărie mai inteligentă decât cea care a dus primul om pe Lună?

 

Legea pământului e că dacă nu ai binecuvântarea stăpânului nu intri la Teologie, degeaba mergi la seminar.

Legea pământului e că dacă vrei să devii păstor intri în genunchi la stăpân. Da, în secolul ăsta intri în genunchi și pupi odăjdiile aurite. Și dai bani. Și dai și alți bani, că poate te obligă să ridici o turlă, dacă tot vrei să intri în breaslă. Dacă nu faci asta, ajungi taximetrist.

Legea pământului e să taci și să nu crâcnești. Altfel primești “ascultare” sau “canon”.

Legea e că dacă turma te iubește mai mult decât pe stăpânul tău, stăpânul tău te strămută. Și te pedepsește.

Dai din nou bani. Și ceri bani de la turma ta. Și dai bani stăpânului tău. Zeciuiala e zeciuială. Iei de la morți și vii, dai celor mai vii dintre vii.

Vremurile se schimbă, oamenii se deșteaptă. Nu, nu se poate! Dacă oamenii nu vor, atunci forțăm copiii lor. Trebuie să învețe religie pentru că Dumnezeu îți dă primul ajutor. Trebuie să se teamă.

Legea pământului spune că dacă celelalte legi nu-s bune pentru biserică, te faci frate cu legiuitorul. El obligă turma, tu o sperii, amândoi câștigați. Câștigați și vă îmbogățiți.

Dacă legiuitorul n-are teamă, i-o dai tu. N-avea grijă, se va teme, turlele stăpânului tău sunt mai înalte decât Casa Poporului.

Stăpânul tău are tupeu. E Patriarhul Tupeului.
Și totuși… Asta e toamna Patriarhului, cel puțin a acestui patriarh. Iar după toamnă vine iarna.

 

Când l-a cunoscut pe el, l-a plăcut. Lucrează pe Internet, pentru o firmă din Canada. E băiat bun și respectuos chiar dacă a fost crescut de bunica din partea tatălui, după ce părinții au pierit într-o nenorocire produsă noaptea, pe un drum județean. El s-a îndrăgostit și voia să o ceară de soție. În urmă cu o lună, însă, s-au certat și, de atunci, n-au mai vorbit.

I se spune Geacă pentru că, indiferent de anotimp, poartă o geacă de motor. A crescut la casa de copii, iar la majorat a ajuns în stradă. Merge cu ziua pe la diverse depozite să care marfă. Supraviețuiește și asta e ceea ce contează. N-are nici măcar un casetofon, dar o să își cumpere. Important e că încă se mai poate strecura pe la câte un concert, că nu la toate trebuie să plătești intrare. S-a împrietenit și cu barmanii. E mulțumit, dar uneori ar vrea să știe toți că de fapt are și el un nume. E ok. Nu contează, oamenii sunt prietenoși.

Sunt fericiți. După ani de muncă în care au tras zi și noapte pentru mica lor afacere, au reușit să își îndeplinească un vis. Se simt ca la 20 de ani în croaziera asta. Când erau tineri, nici nu își imaginau că vor ajunge vreodată pe un astfel de vapor, în mijlocul oceanului. E adevărat, le e dor de singurul lor băiat. E băiat mare, nu-i duc grija. E student în primul an, iar ei speră că se duce la cursuri cât sunt plecați. La e-mailuri oricum nu răspunde. O să-i facă o morală de să-i țină minte și îi vor spune că nu i-au luat nimic din excursie. Apoi o să îi dea cadourile. Sau poate mai întâi îi vor da cadourile, că nu rezistă.

E unul din copiii unor oameni necăjiți de la țară, mulțumiți că băiatul lor e la București. Când pleacă la facultate nu mai dă niciun semn cu lunile. Ce bine că n-a rămas în sărăcie, ca frate-su. I-a plăcut cartea. Au auzit prin sat că s-a întâmplat ceva, dar n-au nici pe cine întreba și apoi, sunt oameni credincioși, Dumnezeu are grijă de ăsta mic.

Oare chiar nu avea pe nimeni? Oare chiar nu îi simte nimeni lipsa? Este băiatul unei mame care muncește în Italia sau băiatul unui tată aflat pe un șantier în Germania?

Cred că mai cumplită decât groaza că nu ai aer și sentimentul că vei muri, mai dureroasă decât flacăra care ți se scurge pe ceafă și îți învăluie fața, este clipa în care înțelegi că mori și nimeni nu va ști că ai murit.

Sau poate că e mai bine așa…

Nu știm câți ani are, știm doar că a fost al 31-lea deces în urma incendiului. A murit necunoscut, neidentificat, neplâns, luni, 2 noiembrie 2015, la Spitalul de Arși.

Să știi că eu mă gândesc la tine și mi se pare îngrozitor că nu mai ești, cred că erai un om tare bun.

Nu știu de ce, dar cred că te cheamă Ionuț. Ionuț – băiatul care a murit singur.

Cum arată echipamentele, vehiculele, navele sau avioanele NATO? Dacă uităm că sunt instrumente ale războiului, arată spectaculos. Alianța Nord-Atlantică a scos ce avea mai bun în hangare și, în timp ce Rusia își arată mușchii în Siria, 36.000 de militari  NATO, din 33 de ţări membre şi partenere, participă la cel mai mare exercițiu NATO de după încheierea Războiului Rece. Trident Juncture 2015  se desfăşoară în mai multe locații din Italia, Spania, Portugalia, din Marea Mediterană şi din Oceanul Atlantic. Fotografiile vin de la Allied Joint Force Command Brunssum.

Trident Juncture 2015 - NATO PHOTO (5)Trident Juncture 2015 - NATO PHOTO (34)Trident Juncture 2015 - NATO PHOTO (33)Trident Juncture 2015 - NATO PHOTO (35)Trident Juncture 2015 NATO PHOTO (1)Trident Juncture 2015 - NATO PHOTO (28)Trident Juncture 2015 - NATO PHOTO (3)Trident Juncture 2015 - NATO PHOTO (4)Trident Juncture 2015 - NATO PHOTO (29)Trident Juncture 2015 - NATO PHOTO (31)Trident Juncture 2015 - NATO PHOTO (26)Trident Juncture 2015 - NATO PHOTO (24)Trident Juncture 2015 - NATO PHOTO (20)Trident Juncture 2015 - NATO PHOTO (22)Trident Juncture 2015 - NATO PHOTO (27)Trident Juncture 2015 - NATO PHOTO (25)Trident Juncture 2015 - NATO PHOTO (21)Trident Juncture 2015 - NATO PHOTO (23)Trident Juncture 2015 - NATO PHOTO (19)Trident Juncture 2015 - NATO PHOTO (15)Trident Juncture 2015 - NATO PHOTO (16)Trident Juncture 2015 - NATO PHOTO (14)Trident Juncture 2015 - NATO PHOTO (13)Trident Juncture 2015 - NATO PHOTO (17)Trident Juncture 2015 - NATO PHOTO (2)Trident Juncture 2015 - NATO PHOTO (1)Trident Juncture 2015 - NATO PHOTO (30)Trident Juncture 2015 - NATO PHOTO (32)Trident Juncture 2015 - NATO PHOTO (7)Trident Juncture 2015 - NATO PHOTO (11)Trident Juncture 2015 - NATO PHOTO (10)Trident Juncture 2015 NATO PHOTO (2)Trident Juncture 2015 - NATO PHOTO (9)Trident Juncture 2015 - NATO PHOTO (33)Trident Juncture 2015 NATO PHOTO (3)22297220568_45127b5c95_z22276089468_fd470f5403_z22278519948_50bc73df1f_zTrident Juncture 2015 NATO PHOTO (13)Trident Juncture 2015 NATO PHOTO (7)Trident Juncture 2015 NATO PHOTO (5)Trident Juncture 2015 NATO PHOTO (8)Trident Juncture 2015 NATO PHOTO (9)Trident Juncture 2015 NATO PHOTO (10)Trident Juncture 2015 NATO PHOTO (6)Trident Juncture 2015 NATO PHOTO (9)Trident Juncture 2015 NATO PHOTO (12)Trident Juncture 2015 NATO PHOTO (11)22442299392_a6a498aef4_z

 

Cum să dai foc Parlamentului?! Păi nu îi dai. Dincolo de faptul că muntele de beton doar s-ar afuma, ar fi penal, iar asta te poate aduce pe aceeași treaptă a calității umane a multor parlamentari. Cert este că Parlamentul în flăcări e o fantezie populară. O demonstrează explozia de bucurie a spectatorilor în momentul în care, la IMapp Bucharest 2015, fațada Casei Poporului a fost incediată de graficieni. O proiecție de colecție.

…dar nu sunt mulțumit. În mare măsură ai reușit doar să îmi redirecționezi enervarea către autorii unor legi stupide. Sau poate nu-s stupide, dar nu mă pricep eu.

Povesteam marți seară că m-am enervat foarte tare când, în încercarea de a-mi actualiza datele personale, o funcționară BRD m-a întrebat dacă sunt „persoană expusă politic”. De fapt cel mai tare m-a enervat faptul că sistemul electronic nu îi permitea varianta “nu răspund” și m-am trezit că mi se dădea un formular în care doamna bifase „NU”, pentru că altfel nu putea încheia operațiunea.

Miercuri primesc un telefon. Purtătorul de cuvânt al băncii. Cu o voce ușor amărâtă îmi spune “Să știi că ai fost nedrept cu noi, nu e curiozitatea noastră, așa ne obligă legea. Au mai fost nemulțumiri pe tema asta și s-a mai scris. Ți-am trimis legile care ne obligă să punem această întrebare.

Păi să studiem…

E vorba de niște prevederi referitoare la combaterea spălării banilor și finanțarea terorismului. O prevedere europeană și o lege de-a noastră care reprezintă transpunerea respectivei directive. Da, niște reglementări făcute pentru a fi făcute, rezumate într-o întrebare inutilă. Pur și simplu nu cred că o persoană care ar intenționa să desfășoare o activitate ilegală, ar răspunde sincer. E ca și cum, la graniță, vameșul te-ar întreba “Sunteți contrabandist?”

Dar să ne lămurim cine sunt “expușii” potrivit Legii nr. 656 , Rep. (1) din 7.dec.2002 și să aflăm ce a vrut să spună poetul european în nesfârșita lui înțelepciune:

Art. 3. – (1) În sensul prezentei legi, persoane expuse politic sunt persoanele fizice care exercită sau au exercitat funcţii publice importante, membrii familiilor acestora, precum şi persoanele cunoscute public ca asociaţi apropiaţi ai persoanelor fizice care exercită funcţii publice importante.

(2) Persoanele fizice care exercită, în sensul prezentei legi, funcţii publice importante sunt:

  1. a) şefii de stat, şefii de guverne, membrii parlamentelor, comisarii europeni, membrii guvernelor, consilierii prezidenţiali, consilierii de stat, secretarii de stat;
  2. b) membrii curţilor constituţionale, membrii curţilor supreme sau ai altor înalte instanţe judecătoreşti ale căror hotărâri nu pot fi atacate decât prin intermediul unor căi extraordinare de atac;
  3. c) membrii curţilor de conturi sau asimilate acestora, membrii consiliilor de administraţie ale băncilor centrale;
  4. d) ambasadorii, însărcinaţii cu afaceri, ofiţerii de rang înalt din cadrul forţelor armate;
  5. e) conducătorii instituţiilor şi autorităţilor publice;
  6. f) membrii consiliilor de administraţie şi ai consiliilor de supraveghere şi persoanele care deţin funcţii de conducere ale regiilor autonome, ale societăţilor comerciale cu capital majoritar de stat şi ale companiilor naţionale.

(3) Niciuna dintre categoriile prevăzute la alin. (2) lit. a)-f) nu include persoane care ocupă funcţii intermediare sau inferioare. Categoriile prevăzute la alin. (2) lit. a)-e) cuprind, după caz, funcţiile exercitate la nivel comunitar sau internaţional.

(4) Membrii familiilor persoanelor care exercită funcţii publice importante sunt, în sensul prezentei legi:

  1. a) soţul/soţia;
  2. b) copiii şi soţii/soţiile acestora;
  3. c) părinţii.

(5) Persoanele cunoscute public ca asociaţi apropiaţi ai persoanelor fizice care exercită funcţii publice importante sunt:

  1. a) orice persoană fizică ce se dovedeşte a fi beneficiarul real al unei persoane juridice sau al unei entităţi juridice împreună cu oricare dintre persoanele prevăzute la alin. (2) sau având orice altă relaţie privilegiată de afaceri cu o astfel de persoană;
  2. b) orice persoană fizică ce este singurul beneficiar real al unei persoane juridice sau al unei entităţi juridice cunoscute ca fiind înfiinţată în beneficiul uneia dintre persoanele prevăzute la alin. (2).

(6) Fără a aduce atingere aplicării, pe baza unei evaluări a riscului, a măsurilor suplimentare de cunoaştere a clientelei, după împlinirea unui termen de un an de la data la care persoana a încetat să mai ocupe o funcţie publică importantă în sensul alin. (2), instituţiile şi persoanele prevăzute la art. 10 nu mai consideră persoana respectivă ca fiind expusă politic.

 

Aș trece repede peste dezbaterea cu medici supărați că se interzice șpaga și medici care nici nu vor să audă de așa ceva, plus că mai sunt și cei (e drept foarte puțini) care au niște specialități ce le permit salarii decente.

Cei care sunt atât de vehemenți împotriva interzicerii plicului cu bani sunt probabil cei care, oricât ar câștiga, întotdeauna vor dori mai mult. Sunt cei care s-au dus la medicină pentru că era “de viitor” sau “bănoasă”.

 Apoi sunt ceilalți medici, la fel de prost plătiți, dar care nu așteaptă niciodată nimic de la tine. Și mai sunt și medicii foarte tineri, care oricât de greu le-ar fi, nu vor să primească nimic. Nu vor să primească nimic pentru că atunci când au ales medicina deja se vorbea de ani mulți despre salariile proaste, iar banii care le-ar fi oferiți, cu oricâtă recunoștiță ar fi oferiți,  nu ar face altceva decât să le confirme că și ultimul amărât știe că medicul e tot un pârlit, cu toată cartea lui.  E o chestiune de demnitate pentru medici.  Salariul este o chestiune de demnitate și tocmai de aceea nu au nevoie de legalizarea șpăgii. Au nevoie de salarii.  Ponta, Oprea și Iohannis ar fi trebuit să își imagineze că mărirea propriilor salarii nu va face altceva decât să îi lase fără argumente în fața celor care, poate mult mai îndreptățiți, vor cere și ei salarii mai mari.

În momentul în care, printre promisiuni regești referitoare la mărirea salariilor,  am auzit și că se va căuta o soluție care să le permită pacienților să își arate “recunoștința” față de medici, iar “recunoștința” să fie impozitată, mi-am spus “Halt! Filmul ăsta l-am mai văzut, era cu chelneri.”  Parcă văd: În caiețelul din  biroul asistentei șefe, fiecare medic va scrie câți bani are la el înainte de intrarea în gardă. ANAF-u’ o să vină cu mascații, va face monetarul și va căuta chirurgii la saboți. Probabil că nu vor fi probleme, fiecare medic va merge la administrația financiară și va declara ceva, după modelul “Luna asta am primit câte 10 lei de la cinci mămăi cu artrită, 150 de lei la o verificare de implant mamar și 2000 de lei de la iubitul unui alt implant mamar, că a fost domnul mulțumit de rezultat.  Total 2200 lei, impozit de plată 352 lei.” Sănătate!

Încet, încet vom avea și un mercurial oficial, fiecare va ști cât și cui trebuie să dea, că doar e legal. În timp, va fi de la sine înțeles că, dacă nu dai, nu primești. Astfel, sistemul sanitar va fi complet privatizat.

Fabuloasele contribuții reținute din salariu vor deveni doar biletul de intrare în spitalul în care vei plăti direct medicului. Bine, asta în cazul în care va mai exista sistemul public de sănătate.

Dar dacă prin absurd funcționează legalizarea șpăgii la medic? Păi, atunci chiar nu mai are rost să plătim impozite, transferăm metoda plății directe și în alte domenii și astfel putem liniștiți să ne întrebăm de ce mai avem nevoie de stat.

Când ai de rezolvat una dintre problemele eterne ale României de după 1989 – salariile medicilor și dotarea sistemului de sănătate  – filozofia tip  “Hai, lasă, că vedem noi cum facem să vă luați o șpăguță” arată ce înseamnă pentru tine funcția din care faci această propunere – înseamnă o șpăguță.

E o întrebare sinceră. Serios, e o întrebare foarte sinceră, dragă BRD. Ești o bancă expusă politic? Te pasionează politica? În ce partid ești și, mai ales, cu ce partid îți place să lucrezi? Nu, n-am greșit, e foarte corectă întrebarea, că nu trebuie neapărat să fii membru într-un partid ca să îți placă să lucrezi cu el. Și când lucrezi cu partidul, lucrezi cu el la nivel de organizație sau personalizezi abordarea în funcție de importanța membrului?

Am toate aceste întrebări pentru tine, dragă BRD, pentru că pur și simplu am rămas bouche bée (hai că trebuie s-o înțelegi p-asta) când simpatica domnișoară de la ghișeu, care dorea să îmi actualizeze datele personale, m-a întrebat: Sunteți persoană expusă politic?

-Ăăă, mă scuzați, puteți repeta întrebarea?
-Sunteți expus politic, adică faceți politică, sunteți membru de partid? a încercat casiera să-mi explice, zâmbitoare, întrebarea.
-Lăsați că știu ce înseamnă expus politic, dar nu înțeleg relevanța întrebării! (de fapt, nu știam și încă nu știu – e o exprimare total stupidă, care lasă loc inclusiv ficușilor puși de primărie să răspundă afirmativ)
Păi, așa este formularul și trebuie să completez în aplicație, altfel nu mă lasă să trec mai departe, a explicat, împăciuitoare, angajata BRD.
Îmi pare rău, refuz să răspund la o astfel de întrebare.
-Puteți să răspundeți cu “NU”, a mai încercat ea.
Nu, domnișoară, nu răspund cu “NU”, vă rog să scrieți că refuz să răspund la această întrebare.
-Îmi pare rău, să știți, dar sistemul permite răspunsuri doar cu “DA” sau “NU”.
-Nu mă interesează, eu refuz să răspund acestei întrebări, nu este treaba băncii.

Descumpănită, funcționara a lăsat privirea în jos și a continuat să tasteze. Părea că am învins. Gata, se auzea imprimanta, în sfârșit urma să-mi iau banii din nenorocitul de cont curent și să-mi văd de treabă.

Foaia proaspăt ieșită din imprimantă conținea însă o surpriză: un “NU” pe post de răspuns la întrebarea pentru care am refuzat să dau un răspuns.

Nu vă supărați, am spus foarte clar că refuz să răspund la întrebarea cu expunerea politică, de ce apare răspunsul “NU”? Eu nu semnez așa ceva!
-Păi dacă nu bifam un răspuns, nu puteam închide aplicația, îmi spune, dezarmată, casiera BRD.

Bine, spun eu enervat peste poate. Iau pixul, tai de pe formular răspunsul care nu îmi aparținea, semnez în dreptul mâzgălelii, semnez peste tot, îi dau formularul, mai semnez încă o foaie, îmi iau banii și plec. Putain de Société Générale!

Primul impuls a fost să îl sun pe purtătorul de cuvânt al BRD și să îl întreb ce e cu halucinanta întrebare adresată clienților și, eventual, dacă a apărut după scandalul creditelor preferențiale luate de niște politicieni cândva cu influență, acum doar cu dosare penale. Poate e de bine să fii în politică și te încadrezi la condiții mai favorabile de creditare. Sau acum, dragă BRD, sufli și în iaurt? Și dacă aș accepta ideea că banca îți poate împrumuta sau nu bani în funcție de “expunerea politică”, că-s banii ei, tot nu înțeleg rostul întrebării politice atunci când vine vorba de banii mei, din contul meu curent.

În final, n-am mai sunat niciun purtător de cuvânt. Să îl întreb ce?! Să-l întreb “în ce țară trăim?”

 

PS: Și, dragă BRD, să știi că “Singur/a” e cel mult o stare de spirit, în niciun caz o stare civilă, așa cum apare în formularul tău securistic, iar răspunsul respectiv nu îmi aparține, pentru că întrebarea nu mi-a fost adresată. Asta e, dacă nu port verighetă…

Am apreciat întotdeauna efortul de comunicare al susținătorilor Monicăi Macovei, chiar și atunci când mi-au invadat mailul personal. Mesaje multe și irelevante. În general, le șterg fără să le deschid pentru că oricât de spectaculos ar fi trecutul politic al doamnei Macovei, prezentul dânsei arată ca o vitrină veche sub al cărei geam prăfuit se ascund niște marote neinteresante.

La fel s-a întâmplat și cu mesajul trimis astazi de, mai nou, partidul doamnei Macovei. L-am șters. Ulterior, un prieten a publicat pe facebook una dintre cele “10 propuneri pentru o Medicină modernă”. Mi-am dat sema că greșesc necitind comunicatele acestui nou partid, platitudinile pot fi încă sforăitoare. Să scoatem comunicatul din “trash” și să studiem filozofia M10:

“În raport cu cadrul legal existent, considerăm că este complet imoral să cerem medicilor competența, abnegația și sacrificiul de sine pe care-l presupune profesia lor în schimbul unui salariu de mizerie.” Să înțeleg că deși instituția plicului nu trebuie tolerată, e imoral să fie eliminată?!

Trec peste paragraful gândit parcă pentru a nu supăra medicii și ajung la cele 10 propuneri ale M10: 1- bla bla, 2 – nu ne-am fi gândit, 3… 3! Poftim?!

Medicina trebuie considerată un serviciu, nu un drept. Serviciile au un preț, iar el trebuie plătit de beneficiar. Cei care plătesc mai mult trebuie să beneficieze de servicii mai bune. Nivelul la care medicina poate fi considerată un drept este subsumat principiului de drept la viață, iar acesta trebuie asigurat unitar și echitabil pentru toți și finanțat prin taxe. Orice alt nivel de serviciu trebuie să devină un serviciu asigurabil și finanțabil privat.

Să notăm că nivelul contribuțiilor de sănătate în România este printre cele mai joase din Europa (cca. 11% din salariul brut, față de 16% în Franța și Olanda și 18% în Germania). Iar 18% din salariul unui german e mult mai mult decât 11% din salariul unui român. Nu putem avea medicină ca în Germania cu finanțare ca în România, și oricine promite așa ceva minte. Acești 11% pot finanța un pachet minimal, nu o medicină la nivelul Germaniei, Olandei și Franței. Diferența între pachetul minimal și nivelul pe care și-l dorește fiecare poate fi acoperită liber și privat, în sistem mutualist.”

 

Să mai citim o dată… Medicina trebuie considerată un serviciu, nu un drept. Serviciile au un preț, iar el trebuie plătit de beneficiar. Cei care plătesc mai mult trebuie să beneficieze de servicii mai bune. Nivelul la care medicina poate fi considerată un drept este subsumat principiului de drept la viață, iar acesta trebuie asigurat unitar și echitabil pentru toți și finanțat prin taxe.”

Aha, carevasăzică oamenii pot fi egali, dar cât să nu moară. Dacă vine vorba de trăit, “cei care plătesc mai mult trebuie să beneficieze de servicii mai bune.” Jocurile foamei.

Electoratul doamnei Macovei cred că freamătă de plăcere. Da, fix tinerii ăia frumoși, cu idei sincere de dreapta, dar care nu își pot permite luxul de a plăti mai mult pentru a beneficia de servicii medicale mai bune.

Dragă Lufthansa, dragă Budget,

Când am aflat că ați pus la cale o ofertă de închiriere mașini care nu se aplică în România și Zimbabwe, m-am gândit că, asta e, poate Budget nu are reprezentanță în România și Zimbabwe.

Sincer, că oferta voastră nu e valabilă pentru cei care călătoresc într-o țară africană, nu m-a impresionat foarte tare. Poate nu vă place Mugabe sau poate considerați că nu trebuie să vă tentați clienții cu destinații periculoase, oferind promoții în țări care nu schimbă președintele nici măcar o dată la 30 de ani.lufthansa budget romania zimbabwe

Așa că am încercat să aflu care-i treaba cu România, că doar e în Europa, chiar în Uniunea Europeană, acolo unde oferta voastră e valabilă. În plus, Lufthansa zboară de se plictisește de la București, iar Budget are birou într-un hotel din buricul târgului.  Singura legătură pe care am reușit să o fac între România și Zimbabwe a fost pe cale aeriană, oportunitate pentru care chiar le mulțumesc celor de la Lufthansa. De la București la Harare faci vreo 16-18 ore, deci clar România și Zimbabwe sunt pe continente diferite. (da, știu, atât faci și de la Mangalia la Oradea, da’ nici trenu’ nu e avion)

Sunt sigur că un PR talentat ar reuși să îmi explice că de fapt nu este nimic intenționat. Că asta e, nici două cratițe la preț de una nu se dau în toate supermarketurile aceluiași lanț și că, întâmplător, România nu participă în programul vostru din cauză de flori de măr. Desigur, asteriscul referitor la țările în care e valabilă oferta ar fi fost suficient.

Mie însă îmi pare bine că ați făcut o precizare clară pentru România și Zimbabwe. Nici măcar nu consider că e o precizare intenționată, pusă în pagină de cineva căruia nu îi place România.

Pur și simplu, oferta voastră nu e valabilă pentru Uniunea Zimbabweană.

În cazul în care ești medic și ai făcut niște gărzi suplimentare ca să mai adaugi ceva la salariu, să știi că, în ultimele trei săptămâni, istoria financiară a conducătorilor Republicii s-a scris astfel:

Luna trecută, parlamentarii și-au dat pensii speciale, în funţie de numărul de mandate. Pentru un mandat de parlamentar, pensia este de aproximativ la 1.500 lei, pentru trei mandate trece peste 4.000 lei.

Astăzi, Guvernul condus de domnul Oprea a decis să majoreze salariile pentru vreo 48 de regnuri de demnitari. Cele mai mari salarii le vor avea preşedintele ţării, preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, prim-ministrul şi preşedinţii celor două camere ale Parlamentului – vreo 15 mii de lei net.

Într-una dintre puținele reacții imediate, Preşedintele Klaus Iohannis (e drept, întrebat) a spus că “intenţia guvernului” de a majora salariile miniştrilor este “înţeleaptă, cu bătaie lungă” şi se poate încadra la categoria “prevenirea corupţiei”.

Cum spuneam, “Iubito, mi-am mărit leafa, nu mai trebuie să fur… atât de mult.”

Chiar sper că dacă și-au mărit salariile și și-au asigurat o pensioară suplimentară, nu vor mai exista motive să îi caute DNA. Nu că sper, sunt aproape convins. Simt așa o bucurie în suflet, o mândrie patriotică, parcă mă trece un fior de demnitate. Președintele va avea un salariu cumsecade, la fel și domnii din Guvern. Și șefii Parlamentului. Foarte bine! Ne reprezintă, sunt fruntea țării. Talpa nu contează, talpa e murdară.