La Atena, beția democrației directe a trecut, acum urmează durerile de cap. Nici măcar grecii nu știu foarte bine ce au sărbătorit. Foarte mulți au sărbătorit o victorie a anticului orgoliu național, a mândriei de a fi grec. Poate cei mai tineri au sărbătorit finalul austerității, pentru că, după cinci ani de criză, poți avea cu ușurință senzația că votul tău pune capăt austerității cerute de străini. Poate cei mai în vârstă au sărbătorit un NU venit din istorie, pentru că OXI a fost simbolul rezistenței în fața ocupației germane. Partidul de extremă stânga aflat la guvernare a sărbătorit victoria unei scamatorii politice făcute cu un concept de necontestat pentru europeni: votul cetățenilor.

Construcția europeană este însă rezultatul democrației reprezentative, a negocierilor dintre cei aleși, și rareori un produs al democrației directe, în care poporul aprobă pas cu pas, prin vot, ceea ce trebuie făcut mai departe. Democratici în spirit și faptă, liderii europeni se văd obligați să accepte decizia suverană a unuia dintre popoarele care alcătuiesc marea familie europeană, familie în care ne-am promis că vom fi alături la bine și la greu, dacă respectăm regulile.

Darul grecilor pentru această familie a fost și este o invenție mai veche a lor – democrația – aplicată acum în forma cea mai ușor de înțeles de către toți membri familiei, o formă în care cei mici și cei mari, cei cuminți și cei obraznici, rudele bogate și cele sărace, toți pot vota. Data viitoare, când mătușa mai bogată va încerca să își impună punctul de vedere, s-ar putea ca și un alt nepot nechivernisit să vrea să se exprime la fel de democratic.

În funcție de cum vor gestiona acum “obrăznicia” democratică a rudelor sărace din sud-est, “înțelepții” familiei s-ar putea confrunta în viitor cu tot mai mulți “neascultători”. Pentru că toate certurile pornesc de la bani, vociferările acoperite deocamdată de zgomotul valurilor Mediteranei ar putea deveni tot mai puternice și trecerea timpului ar putea arăta că de fapt nu avem o familie, ci o asociație familială. Când afacerea nu mai merge, se închide. Deja unii jubilează.

De ce am pus o imagine cu turbine eoliene deasupra unui titlu despre Mihai Răzvan Ungureanu? Pentru că, de câte ori îi aud numele, aud zgomotul unei pompe de mare presiune care injectează apă otrăvită cu o formulă chimică secretă, în forajele pentru gaze de șist. Turbinele eoliene îmi reamintesc că există alternative mai bune pentru ceea ce sprijină cu atâta pasiune Mihai Răzvan Ungureanu.

Domnul Ungureanu a fost propus de președintele Klaus Iohannis pentru funcția de șef al Serviciului de Informații Externe. Numirea domnului Ungureanu la șefia SIE ar urma să fie validată, luni, de Parlament.

Teoretic, domnul Ungureanu nu ar trebui să redevină șef al SIE pentru că PSD se opune, iar PSD controlează majoritatea. Practic, prietenul prim ministrului Ponta, prim ministrul interimar Gabriel Oprea, a anunțat că partidul domniei sale (UNPR) va susține numirea domnului Ungureanu.

Vom vedea dacă şi cum se va vota. Poate că o fi supărat Victor Ponta că şeful SIE a fost propus de Iohannis, după un model aproape băsescian, doar pentru că poate, fără să ţină cont de o mai veche înţelegere privind numirile la SRI şi SIE – un şef din partea puterii, altul din partea opoziţiei, dar are viziuni comune cu cel propus. Cel puţin în ceea ce priveşte scoaterea banului din pământ, vezi proiectul de la Roșia Montană și prospecțiunile pentru gaze de șist.

Aștept momentul în care, din funcția de șef al spionilor, talentatul domn Ungureanu, un personaj extrem de inteligent și educat, un orator aproape desăvârșit, ne va servi (pe model Maior-SRI) discursul despre ecologiștii aserviți rușilor. Sau, poate cine ştie, se va lămuri cine sunt cei care nu vor să mai apară alte parcuri eoliene şi fotovoltaice.

copyright©www.dragomirs.ro
Fotografia este din Dobrogea, regiunea cu cele mai multe parcuri eoliene din România, unde, deocamdată, nu se mai pot porni alte eoliene pentru că, printre altele, s-a atins pragul maxim de putere care poate fi preluată de către Sistemul Energetic Naţional.

 

Pentru cei care nu sunt pasionați de viața politică, fiind preocupați să supraviețuiască, în acest moment, în frumoasa patrie, lucrurile stau cam așa: avem un prim ministru beteag, care nu își mai exercită atribuțiile, și un prim ministru interimar – multifuncțional.

Beteagul e Victor Ponta, multifuncționalul e Gabriel Oprea – Prim-ministru interimar, Viceprim-ministru pentru securitate naţională, Ministrul Afacerilor Interne.

Că Gabriel Oprea a ajuns prim ministru folosind scara de serviciu a unui spital turcesc, s-a comentat deja. Că se află la conducerea unui partid parlamentar care n-a participat în alegeri, și asta s-a comentat deja. Fiecare a comentat cum a putut, cu mai multă sau mai puțină pasiune politică, trecând prin filtrul propriilor simpatii sau antipatii politice.

Ceea ce m-a enervat cel mai mult în acest basm este că premierul interimar Gabriel Oprea le-a solicitat miniştrilor să i se adreseze cu formula “Domnule general“, explicând că nu vrea să creeze confuzii, deoarece postul de prim-ministru îi aparţine lui Victor Ponta.

Nu s-ar fi creat nicio confuzie. Domnul Oprea este prim ministru interimar, i se poate adresa toată lumea cu “Domnule prim ministru interimar”, dacă tot e să fim plini de grijă față de orgoliul premierului beteag.
Varianta decentă, lipsită de visuri de mărire, ar fi fost “Stimați colegi, vă rog să rămânem la titulatura de vice-prim ministru, chiar dacă în aceste zile voi exercita și atribuțiile primului ministru”.

cv gabriel oprea
„Domnul general” are deja noua funcție trecută în cv-ul de pe site-ul Palatului Victoria și spune că vrea să conducă Guvernul „ca la armată”, cu mai puțină politică și mai multe avize pentru acte normative. Pare chiar competent, nu-i așa? VVP ar putea chiar reține acest mod de lucru.

Sunt curios câți dintre membrii cabinetului – cândva Ponta – i se adresează premierului interimar cu “Domnule general”.

Înțeleg că domnul Oprea vrea să se impună în conștiința tuturor ca un mare strateg militar, sumă a impresionantului șir de studii încheiate magna cum epoleți, dar, serios, “Domnule general”?!

Ideea că un “domn general” conduce Guvernul, mă face să îmi caut pașaportul.

 

Umblă vorba că asta ar fi traducerea legalizată pentru DNA… Nu bag mâna-n foc, da’ cel puțin are termeni medicali:)

MEDIPOL MEGA HASTANELER KOMPLEKSI

Epicriza

———————————————————————————————————————
Nume Prenume : VICTOR PONTA    Nr.P : 908598/ 2591528
CNP : Institutie :
Data nasterii/ Sex: 20.06.1972/ M    Sectia : Ortopedie si Traumatologie
Tel. Fix :                                                 Doctor : Prof. Dr. MAHIR MAHIROGULLARI
Tel. Mobil :                                             Data Raport : 20.06.2015 10:07:21
Adresa :                                                  Data Internare: 15.06.2015
Data Externare:
———————————————————————————————————————

genunchi victor ponta

DENUMIREA OPERAȚIEI
15.06.2015: P612830 Intervenția atroscopica de reconstrucție a ligamentului încrucișat anterior, genunchi
15.06.2015: P612760 Intervenția atroscopica de rezolvare a meniscusului, genunchi

MOTIVUL INTERNARII durere genunchi stâng

ANAMNEZĂ pacientul care a apelat la noi în urmă consultului și a investigațiilor efectuate a fost diagnosticat cu ruptură de ligament încrucișat anterior stâng (LIA), planificat pentru intervenție chirurgicală și internat pe secție.

EXAMENUL CLINIC
Testul sertarului anterior stâng +
Testul Lachman +
Testul McMurray +

RADIOLOGIE

TRATAMENT planificat pentru intervenție chirurgicală și internat pe secție.

OBSERVAȚII INTERVENȚIE CHIRURGICALĂ
Pacientul a fost așezat cu fața în sus, sub anestezie generală. I s-a administrat antibiotic de profilaxie. S-a aplicat câmpul steril urmat de umflarea garoului. S-au deschis arcadele anterolaterale și anteriomediale ale genunghiului stâng. S-a detectat o ruptură degenerativă pe meniscul medial. O sfâșiere de tip mâner de găleată a fost detectată pe meniscul lateral. A fost reparată cu 3 suturi de menisc toate interioare. S-a depistat o leziune mare de gradul 4 a cartilajului pe suprafața nearticulară a cartilajului femural lateral. Pe această suprafață s-a realizat o microfractură. Leziune mare a cartilajului de gradul 2-3 a fost depistată pe suprafața articulară a cartilajului femural medial. Suprafața medială de articulare a tibiei s-a constatat că avea lipsă în totalitate țesutul cartilaginos. O sfâșiere parțială a fost detectată pe tendonul popliteu. O ruptură totală acută-spre-cronică de ACL a fost detectată.
S-a făcut o incizie lungă de 3 cm pe 1 cm medial pe tuberozitatea tibială. S-au prelevat tendon semitendinos și gracilis pentru autogrefă.
S-a efectuat corecția externă (roofplasty). S-au deschis tunelele anatomice. S-a inserat grefa cu endobuton de 20mm și s-a fixat cu bioșurub 10*25mm și o capsă U-Staple de tibie în unghi înclinat. S-a testat ACL cu mișcarea genunchiului. S-au închis straturile și s-a injectat PRP. S-a încheiat operația.
Echipa de medici care au operat:
prof. Dr. Mahir MAHIROGULLARI
asist. Prof. Dr. Mehmet ISYAR
dr. Serkan SURUCU

DIAGNOSTIC
Diagnostic Preliminar (S83.5) entorsa și tensionarea ligamentului încrucișat (anterior) (posterior) genunchi
Diagnostic Final (K29.7) Gastrită, nedefinită
Diagnostic Final (S83.2) Ruptură de menisc, actual

În Franța, după un control medical, lui Ion Iliescu i s-a montat un stent. În Austria, Traian Băsescu a fost operat de hernie de disc. Victor Ponta a ajuns în Turcia pentru că are probleme la un genunchi.

Oricât de guralivi ar fi politicienii în efortul de a explica (cel mai adesea ulterior) diverse întâmplări din viața lor, la sfârșit concluzia e aceeași. Nu e ca în Constituție. Nu suntem egali în fața legii, cum nu suntem egali nici în fața bisturiului.

Când vine vorba de o anchetă, politicienii găsesc întotdeauna o comisie pe umerii căreia să plângă, plus că icoana Prea Cuvioasei Imunitatea te apără de procurorul cel rău și te izbăvește de dosar.

Când vine vorba de o intervenție chirugicală… ce să vezi, bisturiul e mai fin în străinătate, cearșaful mai alb, asistentele… well, asistentele (mult prea multe) sunt tot din România.
Și medicii (mult prea mulți) sunt tot din România.

Probabil tot din România sunt și cei câțiva agenți secreți care se tupilează prin boscheții din jurul spitalului în care se operează președintele sau primul ministru.

Și chiar și banii pe care se operează prea cinstitul politician sunt tot din România. Mă refer, desigur, la faptul că în România i-a câștigat prin trudă, nu că ar deconta ceva, preferențial, la CNAS. Știm cu toții că e greu. Sau poate nu, că tot din România e și zicerea că “la tăți ni-i greu, da’ nu la fel”.

Ceea ce nu înțeleg este de ce ți-ai dori să conduci o țară în care nu îți poți rezolva problemele într-un spital. Ca un mare lider național ce te prezinți, chiar nu îți e jenă să apari în fața medicilor dintr-o altă țară?
Sau când vine vorba de propria sănătate dispare rușinea că ai eșuat?

Street Delivery Late Night horror Show. Unii doar au trecut pe strada Arthur Verona, s-au bucurat de spiritul tot mai viu al Bucureștiului, alții au rămas până seara târziu. La finalul unei zile în care berea s-a vândut pe stradă, sub arșița verii, a urmat un caft cu tânăr și organ de ordine cu bile în pistol.

Citind România Curată, înțeleg că un polițist local a vrut să legitimeze un tânăr, s-ar fi ales cu un picior în burtă (sau invers, după ce s-a ales cu un picior în burtă, a vrut să legitimeze posesorul piciorului), tânărul n-a vrut să se legitimeze, iar polițistul local a scos pistolul cu bile și l-a împușcat  lovit în cap. Oricum s-ar fi desfășurat cu adevărat această întâmplare, absurdul e total și arată încă o dată cât de adâncă e prăpastia dintre cetățean și autoritatea menită să îl protejeze.

Că era sau nu beat, exponentul tinerei generații nu a vrut să se legitimeze pentru că simpla prezență a polițistului îl enervează. De ce? Pentru că o sumă de întâmplări cu mici “tablagii”, povești cu șpăgi strecurate în talonul mașinii, istorii cu șefi corupți și câteva bastoane aplicate la un miting ecologist au sădit adânc în mintea tinerilor faptul că tipul în uniformă ar fi doar un cocalar cu grade. Nici măcar un șmecher, ci un banal cocalar în uniformă. Plus că trebuie adăugată și internaționala și obișnuita răzvrătire a tinerilor față cu autoritatea.
Nu e chiar așa. Sunt polițiști locali și polițiști locali. În plus, Poliția locala nu e Poliția națională. Cum nici Jandarmeria nu e Poliția, iar Poliția Rutieră nu se ocupă de ordinea publică.

Întâmplarea de ieri noapte nu e nici măcar desprinsă din filme, că vorba aia, am văzut că în filme se trage mai întâi în piciorul turbulentului. Aici avem un om care, sper, are o pregătire îndoielnică în ceea ce înseamnă gestionarea situațiilor coflictuale. Un individ care a avut norocul să găsească un job și care, în jobul găsit, s-a confruntat cu o situație pentru care era total nepregătit.

Problema cea mai mare este că această sinistră întâmplare nu va face altceva decât să mărească bulgărele de neîncredere și lipsă de respect față de cei care ar trebui să inspire siguranță prin simpla prezență. Bulgărele ăsta va lovi la prima manifestare de stradă în care va exista un schimb de replici între jandarm și tânărul ieșit la protest tocmai pentru că s-a săturat de potlogăriile celor asociați cu statul.

Încă trei tineri furioși care cred că doar ei pun planeta în mișcare și patru purtători de uniformă care cred că dacă au bile în pistol sunt mai tari și vitrinele de pe Magheru vor lua foc.

 

(LATER EDIT: după trecerea mai multor ore “împușcat în cap” a devenit “lovit cu arma în cap”; România Curată, care nu e neapărat un site de știri, a revenit asupra informațiilor.  Problema rămâne aceeași: tinerii vor fi mereu răzvrătiți și gata de “vitejii”, singurul lucru care poate fi îmbunătățit este pregătirea celor trimiși în stradă să asigure ordinea)

Bulevardul Expoziției, cel mai  multicultural (involuntar) dintre bulevardele Bucureștiului.

Prin HG-nuștiucât, Guvernul a dat un teren Muftiatului Cultural Musulman din România. Situat pe Bulevardul Expoziției din Capitală, terenul va găzdui cea mai mare moschee din “Europa creștină”, moschee construită pe banii guvernului Turciei. O moschee plus o bibliotecă şi săli de curs.

Tot printr-o hotărâre, în urmă cu aproape 2 ani, Guvernul a dat un alt teren de Bulevardul Expoziței. Ceva mai micuț ce-i drept, dar tot în scop de activități multiculturale și “de utilitate publică”. Marea Lojă Națională din România își propune să construiască acolo “cel mai ambițios proiect masonic din ultimul sfert de secol”: spații de conferință și o mare sală de ceremonii.

Nu știu ce terenuri mai are RA-APPS, dar cred că e momentul să ceară ceva și budiștii.
Și Federaţia Comunităţilor Evreieşti.
Și, de dragul Reginei Maria, să ceară ceva și adepții credinței Baha’i.
Să facem ceva frumos, pe religie și cultură, să fie bulevardul vizitabil, iar din “Expoziției” să devină “Ecumenismului”.

Pare funny, dar cred că ar fi interesant 🙂

(Patriarhia să se abțină, că a primit în curtea Parlamentului :P)

Niște ONG-uri cu înclinații religioase (numele le trădează) au trimis o scrisoare deschisă miniștrilor Sănătății și Educației.

Oameni cu frică de Dumnezeu, membrii acestor ONG-uri se tem că dacă în școală s-ar face educație sexuală, așa cum își doresc ONG-urile cu frică (probabil) de bossonul Higgs, copiii ar fi “ideologizați” (?!) și “îndoctrinați”.

Dar să ne lăfăim în citate, că merită:

Domnilor miniștri, ca părinți și lideri civici suntem primii care susținem și promovăm sănătatea copiilor – inclusiv pe cea sexuală, reproductivă și psihică – în conformitate cu cele mai recente descoperiri din medicină și științe. Potrivit acestor date, tinerii, în special fetele, ar trebui să-și întârzie debutul sexual până la căsătorie, în primul rând din motive medicale. Acesta este un adevăr de necontestat și imposibil de nealterat prin lozincile despre libertatea și permisivitatea sexuală care sunt folosite astăzi din plin. Biologia spune clar: calea cea mai sigură de a evita bolile cu transmitere sexuală, avortul precum și suferința emotională de pe urma acestora, este abstinența până la căsătorie.”

Pe parcurs, savuroasa pledoarie pentru ignoranță devine homofobă, dar depășești rapid episodul pentru că urmează o întrebare existențială: “dorim să știm ce li se va transmite copiilor la orele de educație sanitară: li se va spune adevărul?” Ce frumos, ce cuvânt mare… “Adevărul”… Adevărul cui?

Adevărul e că aș fi ignorat total acestă epistolă de Ev Mediu dacă nu aș fi descoperit că argumentele acestor autointitulați lideri civici sunt demne de un anume… califat.

Totodată, respingem folosirea drept argumente a unor rapoarte ale diverselor Comitete ale Organizației Națiunilor Unite.”

Angajamentele luate de aceste ONG-uri în relație cu Organizația Națiunilor Unite nu ne privesc. Copiii nu sunt nici ai ONG-urilor pro-educație sexuală, nici ai Statului, nici ai Organizației Națiunilor Unite.”

În ultimele paragrafe, scrisorica amestecă inexistente date științifice cu exprimarea habotnică: “Concluzia noastră, susținută de datele științifice actuale, este că elevii, copiii noștri, trebuie educați spre înfrânarea trupească și amânarea relației intime pâna la vremea căsătoriei. Aceasta este singura cale către sănătatea și bunăstarea lor, evitând bolile venerice, avorturile și suferința emoțională.”

Finalul e apoteotic: “Spre binele tuturor, alegeti știința și binele copiilor și respingeți ideologia și îndoctrinarea.

Îndoctrinare ziceți?!

România ocupă prima poziție în Uniune Europeană la numarul de fete sub 15 ani care devin mame și locul doi privind sarcinile în rândul adolescentelor cu vârsta cuprinsă între 15 si 19 ani.