Vă mai amintiți cum arăta Lipscaniul în urmă cu 10 ani? Poate în urmă cu 5 ani?! Timpul a trecut peste Centrul Vechi, pavelele s-au așezat, multe dintre clădiri s-au reîntors la gloria de odinioară, iar oamenii se înghesuie pe străduțe a căror agitație e demnă de marile orașe ale lumii.

Nu avem eleganța Parisului, dar energia cluburilor pune în umbră Londra, în timp ce terasele care sugrumă traficul amestecă straniu sporovăiala restaurantelor mediteraneene cu setea unui Oktoberfest.

În fiecare a doua cârciumă poți să și mănânci. În câteva poți chiar să mănânci în liniște. Unul dintre locurile liniștite (doar până la lăsarea serii) este deasupra străzii Smârdan, la numărul 30. Liftul transparent de la intrare nu trădează nimic din decorul luminosului spațiu de la etajul doi.  Restaurantul te întâmpină cu zeci de felinare, desprinse parcă dintr-un serai steampunk .

Cu un meniu care vrea să facă înconjurul lumii, Nomad Skybar are un cheeseburger care devine absolut delicios dacă știi să te bucuri și de decor în timp ce mănânci. Nu tradează cu nimic rețeta clasică și o execută fără greșeală.

nomad_skybar_burger_bucharest2015

Carnea celui pe care l-am mâncat eu se apropia de “medium rare”, dar poți cere “well done”. Vorba ceea, fiecare “după gust”.  Cheeseburgerul este servit alături de trei sosuri aparent inutile, dacă ții cont că e imposibil să le combini pe toate trei, sub aceeași chiflă, iar prin farfurie nu s-a rătăcit niciun cartof.  Cine vrea cartofi trebuie să îi comande separat, ca garnitură. Vor sosi ordonați într-o găletușă, wedges și acoperiți de condimente.

nomad_skybar_burger_bucharest_club

Mai mult decât cheeseburgerul, la Nomad mi-au plăcut personalul și atmosfera. Să nu uitați să treceți și dincolo de ferestrele uriașe ale balconului unde puteți bea un pahar, mai ales când barul se transformă în club.

Aaa, mulțumesc, nu vreau nimic, doar încercam să pricep ce scrie pe tricoul dumneavoastră…” – i-am spus chelneriței care, sesizând că o urmăream cu privirea, a venit zâmbitoare la masă noastră.
Îndrăgostește-mă de tine!” – mi-a răspuns cu un zâmbet larg, întinzând ușor tricoul cu imprimeu colorat.
Ha, ha! Foarte tare!” – am exclamat în timp ce o priveam admirativ. Un mesaj simpatic pe un tricou al cărei purtătoare se luptă cu mofturile clienților o vară întreagă, la doar câțiva pași de malul mării. Și nu e ușor.

La BOLO, în Vama Veche, marea se vede de oriunde. Uriașele ferestre culisante ale acestui local aparent scump te lasă să privești plaja și trecătorii. Chelner fiind însă, singura bucurie care îți rămâne este, poate, briza care intră printre mese, după deschiderea ferestrelor. Și eventual bacșișul. Nu vreau să îmi imaginez cum e să fii bucătar. Sau poate, ca bucătar, nici nu îți dai seama că ești la mare.

Cu siguranță bucătarul (sau bucătarii) de la BOLO se poartă ca și cum s-ar afla în bucătăria unui restaurant din buricul Bucureștiului. Da, aici voiam să ajung: la ce am mâncat. Am mâncat cel mai gustos burger de pe litoralul românesc. E foarte posibil să existe unul și mai bun și să nu fi ajuns eu la el. Deocamdată însă, Special Double Cheesburger de la BOLO Steak House este cea mai delicioasă bombă calorică detonată pe papilele-mi gustative, după o zi de plajă.burger_bolo_vama_veche_beach romania2015 Este un megaburger “cu de toate”: un ou ochi, o fâșie de bacon, o felie de cașcaval și două mari și delicioase felii de carne tocată – excelentă combinație de condimente și carne bine făcută și rumenită dar deloc uscată. Adăugați tot dichisul care îi place unui mare consumator de burgeri: castraveciori acri, roșii, ceapă, maioneză, sos de roșii și o veselă frunză de salată. Plus cartofi prăjiți în cratiță, nu în fabrică.

Să-l așteptați cu un roze, dar merge și cu o bere nefiltrată.