…dar nu sunt mulțumit. În mare măsură ai reușit doar să îmi redirecționezi enervarea către autorii unor legi stupide. Sau poate nu-s stupide, dar nu mă pricep eu.

Povesteam marți seară că m-am enervat foarte tare când, în încercarea de a-mi actualiza datele personale, o funcționară BRD m-a întrebat dacă sunt „persoană expusă politic”. De fapt cel mai tare m-a enervat faptul că sistemul electronic nu îi permitea varianta “nu răspund” și m-am trezit că mi se dădea un formular în care doamna bifase „NU”, pentru că altfel nu putea încheia operațiunea.

Miercuri primesc un telefon. Purtătorul de cuvânt al băncii. Cu o voce ușor amărâtă îmi spune “Să știi că ai fost nedrept cu noi, nu e curiozitatea noastră, așa ne obligă legea. Au mai fost nemulțumiri pe tema asta și s-a mai scris. Ți-am trimis legile care ne obligă să punem această întrebare.

Păi să studiem…

E vorba de niște prevederi referitoare la combaterea spălării banilor și finanțarea terorismului. O prevedere europeană și o lege de-a noastră care reprezintă transpunerea respectivei directive. Da, niște reglementări făcute pentru a fi făcute, rezumate într-o întrebare inutilă. Pur și simplu nu cred că o persoană care ar intenționa să desfășoare o activitate ilegală, ar răspunde sincer. E ca și cum, la graniță, vameșul te-ar întreba “Sunteți contrabandist?”

Dar să ne lămurim cine sunt “expușii” potrivit Legii nr. 656 , Rep. (1) din 7.dec.2002 și să aflăm ce a vrut să spună poetul european în nesfârșita lui înțelepciune:

Art. 3. – (1) În sensul prezentei legi, persoane expuse politic sunt persoanele fizice care exercită sau au exercitat funcţii publice importante, membrii familiilor acestora, precum şi persoanele cunoscute public ca asociaţi apropiaţi ai persoanelor fizice care exercită funcţii publice importante.

(2) Persoanele fizice care exercită, în sensul prezentei legi, funcţii publice importante sunt:

  1. a) şefii de stat, şefii de guverne, membrii parlamentelor, comisarii europeni, membrii guvernelor, consilierii prezidenţiali, consilierii de stat, secretarii de stat;
  2. b) membrii curţilor constituţionale, membrii curţilor supreme sau ai altor înalte instanţe judecătoreşti ale căror hotărâri nu pot fi atacate decât prin intermediul unor căi extraordinare de atac;
  3. c) membrii curţilor de conturi sau asimilate acestora, membrii consiliilor de administraţie ale băncilor centrale;
  4. d) ambasadorii, însărcinaţii cu afaceri, ofiţerii de rang înalt din cadrul forţelor armate;
  5. e) conducătorii instituţiilor şi autorităţilor publice;
  6. f) membrii consiliilor de administraţie şi ai consiliilor de supraveghere şi persoanele care deţin funcţii de conducere ale regiilor autonome, ale societăţilor comerciale cu capital majoritar de stat şi ale companiilor naţionale.

(3) Niciuna dintre categoriile prevăzute la alin. (2) lit. a)-f) nu include persoane care ocupă funcţii intermediare sau inferioare. Categoriile prevăzute la alin. (2) lit. a)-e) cuprind, după caz, funcţiile exercitate la nivel comunitar sau internaţional.

(4) Membrii familiilor persoanelor care exercită funcţii publice importante sunt, în sensul prezentei legi:

  1. a) soţul/soţia;
  2. b) copiii şi soţii/soţiile acestora;
  3. c) părinţii.

(5) Persoanele cunoscute public ca asociaţi apropiaţi ai persoanelor fizice care exercită funcţii publice importante sunt:

  1. a) orice persoană fizică ce se dovedeşte a fi beneficiarul real al unei persoane juridice sau al unei entităţi juridice împreună cu oricare dintre persoanele prevăzute la alin. (2) sau având orice altă relaţie privilegiată de afaceri cu o astfel de persoană;
  2. b) orice persoană fizică ce este singurul beneficiar real al unei persoane juridice sau al unei entităţi juridice cunoscute ca fiind înfiinţată în beneficiul uneia dintre persoanele prevăzute la alin. (2).

(6) Fără a aduce atingere aplicării, pe baza unei evaluări a riscului, a măsurilor suplimentare de cunoaştere a clientelei, după împlinirea unui termen de un an de la data la care persoana a încetat să mai ocupe o funcţie publică importantă în sensul alin. (2), instituţiile şi persoanele prevăzute la art. 10 nu mai consideră persoana respectivă ca fiind expusă politic.

 

E o întrebare sinceră. Serios, e o întrebare foarte sinceră, dragă BRD. Ești o bancă expusă politic? Te pasionează politica? În ce partid ești și, mai ales, cu ce partid îți place să lucrezi? Nu, n-am greșit, e foarte corectă întrebarea, că nu trebuie neapărat să fii membru într-un partid ca să îți placă să lucrezi cu el. Și când lucrezi cu partidul, lucrezi cu el la nivel de organizație sau personalizezi abordarea în funcție de importanța membrului?

Am toate aceste întrebări pentru tine, dragă BRD, pentru că pur și simplu am rămas bouche bée (hai că trebuie s-o înțelegi p-asta) când simpatica domnișoară de la ghișeu, care dorea să îmi actualizeze datele personale, m-a întrebat: Sunteți persoană expusă politic?

-Ăăă, mă scuzați, puteți repeta întrebarea?
-Sunteți expus politic, adică faceți politică, sunteți membru de partid? a încercat casiera să-mi explice, zâmbitoare, întrebarea.
-Lăsați că știu ce înseamnă expus politic, dar nu înțeleg relevanța întrebării! (de fapt, nu știam și încă nu știu – e o exprimare total stupidă, care lasă loc inclusiv ficușilor puși de primărie să răspundă afirmativ)
Păi, așa este formularul și trebuie să completez în aplicație, altfel nu mă lasă să trec mai departe, a explicat, împăciuitoare, angajata BRD.
Îmi pare rău, refuz să răspund la o astfel de întrebare.
-Puteți să răspundeți cu “NU”, a mai încercat ea.
Nu, domnișoară, nu răspund cu “NU”, vă rog să scrieți că refuz să răspund la această întrebare.
-Îmi pare rău, să știți, dar sistemul permite răspunsuri doar cu “DA” sau “NU”.
-Nu mă interesează, eu refuz să răspund acestei întrebări, nu este treaba băncii.

Descumpănită, funcționara a lăsat privirea în jos și a continuat să tasteze. Părea că am învins. Gata, se auzea imprimanta, în sfârșit urma să-mi iau banii din nenorocitul de cont curent și să-mi văd de treabă.

Foaia proaspăt ieșită din imprimantă conținea însă o surpriză: un “NU” pe post de răspuns la întrebarea pentru care am refuzat să dau un răspuns.

Nu vă supărați, am spus foarte clar că refuz să răspund la întrebarea cu expunerea politică, de ce apare răspunsul “NU”? Eu nu semnez așa ceva!
-Păi dacă nu bifam un răspuns, nu puteam închide aplicația, îmi spune, dezarmată, casiera BRD.

Bine, spun eu enervat peste poate. Iau pixul, tai de pe formular răspunsul care nu îmi aparținea, semnez în dreptul mâzgălelii, semnez peste tot, îi dau formularul, mai semnez încă o foaie, îmi iau banii și plec. Putain de Société Générale!

Primul impuls a fost să îl sun pe purtătorul de cuvânt al BRD și să îl întreb ce e cu halucinanta întrebare adresată clienților și, eventual, dacă a apărut după scandalul creditelor preferențiale luate de niște politicieni cândva cu influență, acum doar cu dosare penale. Poate e de bine să fii în politică și te încadrezi la condiții mai favorabile de creditare. Sau acum, dragă BRD, sufli și în iaurt? Și dacă aș accepta ideea că banca îți poate împrumuta sau nu bani în funcție de “expunerea politică”, că-s banii ei, tot nu înțeleg rostul întrebării politice atunci când vine vorba de banii mei, din contul meu curent.

În final, n-am mai sunat niciun purtător de cuvânt. Să îl întreb ce?! Să-l întreb “în ce țară trăim?”

 

PS: Și, dragă BRD, să știi că “Singur/a” e cel mult o stare de spirit, în niciun caz o stare civilă, așa cum apare în formularul tău securistic, iar răspunsul respectiv nu îmi aparține, pentru că întrebarea nu mi-a fost adresată. Asta e, dacă nu port verighetă…